Trecerea de la 2 somnuri la 1: când trece bebe la un somn pe zi

Fetița ta are 14 luni. Alaltăieri a dormit de două ori, ca de obicei. Ieri a stat 40 de minute trează în pătuț la somnul de dimineață, iar la prânz a dormit două ore. Azi a ațipit în cărucior la 10, după-amiaza n-a mai vrut, iar pe la șase seara plângea de oboseală. Te întrebi dacă a venit vremea unui singur somn, cât ține haosul și dacă trebuie s-o culci mai devreme. Pentru prima întrebare există date bune. Pentru celelalte două, aproape deloc.

Răspunsul scurt despre trecerea de la două somnuri la unul:

• Când: cei mai mulți copii trec la un singur somn între 12 și 18 luni. În cel mai mare set de date, mijlocul a fost la 13 luni, iar la 12 luni aproape 7 zile din 10 erau încă zile cu două somnuri. Cele mai multe ghiduri oficiale spun 15–18 luni.
• Trecerile de dinainte: de la patru somnuri la trei pe la 6 luni, de la trei la două pe la 8 luni și jumătate, tot ca mijloc al unei benzi largi.
• Cât durează: n-am găsit niciun studiu care să măsoare. Cifrele în săptămâni care circulă n-au sursă.
• Ce se schimbă: somnul rămas se lungește, dar nu recuperează tot; copilul păstrează cam 79% din somnul de zi.
• Somnul scurt de seară dispare de obicei la trecerea de la trei somnuri la două.
• Somnul de prânz: sub 2,5% renunță la el înainte de 2 ani, o treime până la 3 ani, cei mai mulți între 3 și 5 ani, cu diferențe mari între țări.
• Ce faci: te uiți la ce se repetă câteva zile la rând, nu la o lună din calendar. Nicio sursă oficială pe care am citit-o nu cere să-l culci mai devreme.

Când trece bebe la un somn pe zi: o distribuție, nu o lună

Cel mai mare set de date e și cel mai nou. În septembrie 2026, doi cercetători au analizat 10,7 milioane de zile notate de părinții a 175.593 de bebeluși de 3–18 luni în aplicația de somn Napper. Au numit trecere săptămâna în care numărul obișnuit de somnuri scade față de cea dinainte. La copiii la care aplicația a prins trecerea de la două somnuri la unul, mediana a fost la 57 de săptămâni, adică 13,2 luni. E cea mai treptată dintre treceri: la 12 luni, în medie 69,3% din zilele unui copil erau încă zile cu două somnuri.

Două rezerve: datele vin de la părinți care au ales să noteze somnul într-o aplicație, nu dintr-un eșantion al populației, iar unul dintre cei doi autori, Kim de Bie, lucra pentru Napper când s-a făcut studiul. Cele mai multe familii erau din Europa, o treime doar din Germania. Și noi facem o aplicație de somn. Asta nu înseamnă că cifrele sunt greșite, ci că descriu un anumit grup de familii.

Sursele mai vechi pun trecerea mai târziu. Marc Weissbluth, pediatru american și autor de cărți despre somn, a urmărit 172 de copii: un singur somn, după-amiaza, la 15–24 de luni. În studiile din Zürich, pe 493 de copii, numărul celor cu două sau mai multe somnuri pe zi scade brusc între 12 și 18 luni. Ghidurile oficiale spun, cele mai multe, 15–18 luni; pediatrii brazilieni descriu un singur somn pe toată banda de 1–3 ani (tabelul pe țări e mai jos).

Cum se împacă cifrele: mijlocul cade pe la 13 luni, iar copiii care trec mai târziu ajung la un somn abia la 18 luni sau mai târziu. Paginile noastre pe luni pun trecerea între 13 și 17 luni: mijlocul cade la 13–15, iar la 16 și 17 luni pagina arată încă „1–2” somnuri. Dacă la 16 sau 17 luni copilul tău încă doarme de două ori și îi merge bine, e încă în banda găsită de studii.

Câte somnuri face un copil de 1 an

La 12 luni, cei mai mulți fac încă două: în datele din aplicație, 69% din zile erau cu două somnuri, iar pediatrii spanioli scriu că până la 18 luni e normal un somn dimineața și unul după-amiaza. În total, reperul pentru 1–2 ani e de 11–14 ore pe 24 de ore, cu tot cu somnurile de zi, după academia americană de medicină a somnului și după OMS. Cum se împart orele, lună cu lună, găsești în ghidul despre câte somnuri pe zi și pe pagina de 12 luni.

Când trece bebe la 2 somnuri: toate trecerile, de la patru la niciunul

Tabelul pune alături ce au măsurat cele patru surse cu date pe vârste. Contează banda și populația fiecărui rând: sunt studii diferite, din țări și ani diferiți, iar aproape toate se bazează pe ce au notat sau și-au amintit părinții.

Trecerile timpurii sunt mai blânde. La trecerile timpurii, de la patru somnuri la trei și de la trei la două, somnurile rămase se lungesc, iar copilul păstrează 88–89% din somnul de zi de dinainte, față de 79% la trecerea de la două la unul. Și aici banda e largă: la 8 luni, în medie 65,7% din zilele unui bebeluș erau zile cu două somnuri. Cifra nu contrazice mediana de 8 luni și jumătate: procentul numără zilele, iar mediana e vârsta săptămânii în care scade numărul obișnuit de somnuri, doar la copiii la care aplicația a prins schimbarea. Paginile noastre pe luni pun trecerea de la trei la două la 6–8 luni; trei somnuri la 9 luni sunt și ele tot în date.

Somnul scurt de seară: când dispare și până la ce oră

E ultimul somn al zilei, cel scurt, pe care unii bebeluși îl mai fac la sfârșitul după-amiezii, înainte de culcarea de seară. N-am găsit niciun studiu care să-l urmărească separat la bebeluși (PubMed și Europe PMC, „late afternoon nap”, „evening nap”, „third nap” și „catnap”, cu sugari, 14 nov. 2026). Dispare de obicei la trecerea de la trei somnuri la două, pe la 8 luni și jumătate în datele din aplicație, dar studiul nu spune care dintre somnuri pleacă primul. Karitane, o organizație australiană nonprofit pentru părinți, descrie la 5–6 luni un al treilea somn „opțional”, scurt, la sfârșitul după-amiezii, de 30–45 de minute „dacă e nevoie”.

Până la ce oră? Singura limită orară pe care am găsit-o nu vine dintr-un ghid oficial, ci dintr-un articol din 2024 pentru pediatrii din asistența primară din Spania: de pe la 6 luni, să eviți somnurile foarte lungi și târzii, „de la ora 17”, ca bebelușul să ajungă la culcare cu destulă presiune de somn. Un studiu japonez pe 50 de copii de un an și jumătate a găsit că cei cu somnul de zi mai târziu adormeau seara mai târziu și dormeau mai puțin noaptea, dar e o corelație. Ora 17 rămâne un reper de practică, nu un prag măsurat; contează mai mult câte ore rămân, la copilul tău, de la ultimul somn până la culcare.

Somnul de dimineață se mută: semnele că e pregătit pentru un singur somn

Site-ul australian pentru părinți descrie ce se întâmplă de obicei: primul somn se lungește și se mută tot mai târziu, spre mijlocul zilei, pe măsură ce al doilea se stinge. De-aia părinții spun că „dispare somnul de dimineață”: în realitate, se mută. Niciunul dintre ghidurile citite nu dă praguri măsurate pentru momentul trecerii. Sursele descriu observații:

• Primul somn vine tot mai târziu și durează mai mult, iar al doilea devine scurt, greu de obținut sau nu mai vine.
• Seara nu e obosit la ora obișnuită și stă treaz mult mai târziu; e semnul pe care îl dă Karitane.
• La unul dintre somnuri nu adoarme sau adoarme mult mai târziu, deși are ocazia, iar în zilele fără el nu e mai obosit sau mai irascibil. Lista e a societății germane de medicina somnului și e scrisă pentru somnul de prânz de la grădiniță; o folosim aici prin analogie, iar pentru trecerea la un singur somn n-a verificat-o nimeni.

Nu contează ca semne o zi proastă, o răceală, dinții, o călătorie sau primele zile la creșă. Dacă vrei un prag, folosește-l pe acesta, cu eticheta lui: tiparul să se repete câteva zile la rând. E o regulă practică, fără un studiu în spate. Cum deosebești oboseala de alte stări găsești în ghidul despre semnele de oboseală.

Cum faci trecerea la un singur somn

N-am găsit niciun studiu care să compare metode de trecere (în aceleași căutări PubMed de mai jos); ce urmează sunt descrierile ghidurilor și ce s-a măsurat în jurul lor.

1. Lași primul somn să se mute treptat mai târziu. Cu cât și cât de des, nu spune nicio sursă citită; pentru pașii exacți, în minute și zile, care circulă pe internet n-am găsit o sursă. Mergi în ritmul lui. Unde cade somnul unic în ziua-model, la fiecare lună, vezi în banda de mai jos.

2. Zilele cu două somnuri printre cele cu unul sunt normale. Un studiu american notează același lucru despre ultima trecere, cea spre zero: copiii pot dormi în unele zile și în altele nu. Nu e un pas înapoi.

3. Somnul rămas se lungește, dar nu acoperă tot. În datele din aplicație, la trecerea de la două la unul, durata medie a unui somn a crescut de la 67 la 103 minute, iar copilul păstra cam 79% din somnul de zi. Studiul nu analizează noaptea în jurul trecerii. Pe ansamblu, de la 3 la 18 luni, timpul petrecut noaptea în pat a rămas aproape același, 650–664 de minute, iar somnul total a scăzut de la 14,8 la 12,5 ore, aproape numai din somnul de zi. Așa că nu-ți promitem că noaptea compensează.

4. Ora de culcare: te uiți la copil, nu la o regulă. Nicio sursă oficială pe care am citit-o nu cere să-l culci mai devreme în săptămânile de trecere, iar institutul german de sănătate publică spune invers, pentru copilul care are nevoie de mai puțin somn: muți culcarea mai târziu sau scurtezi somnul de prânz. Ce s-a măsurat e la copii mai mari. La 25 de copii de 30–36 de luni, culcați la ora obișnuită după o zi fără somnul de prânz, adormirea a durat 12 minute în loc de 37. Noaptea a crescut de la 9,6 la 10,1 ore, dar pe 24 de ore au dormit tot mai puțin: 10,1 ore față de 11,2. Într-un studiu mic, fără grup de control, la 19 copii japonezi de 4 ani cărora grădinița le-a oprit somnul de prânz, culcarea s-a mutat singură mai devreme și noaptea a crescut cu 31,6 minute, dar somnul total a scăzut cu 37,2 minute. Practic: dacă într-o zi cu un somn scurt pică de somn devreme, nu e greșit să-l culci atunci; dacă seara e vioi, nu-l forța la o oră mai devreme doar pentru că așa scrie undeva.

Ziua-model, fereastra de veghe și numărul de somnuri pentru luna copilului tău, de la 5 luni la 2 ani:

5 luni · 6 luni · 7 luni · 8 luni · 9 luni · 10 luni · 11 luni · 12 luni · 13 luni · 14 luni · 15 luni · 16 luni · 17 luni · 18 luni · 19 luni · 20 luni · 21 luni · 22 luni · 23 luni · 24 luni

Cât durează trecerea: n-am găsit niciun studiu

Varianta veche a acestei pagini scria că nimeni n-a măsurat trecerea de la două somnuri la unul. Nu era adevărat: studiul din aplicație și cel al lui Weissbluth măsoară vârsta la care se face. Ce n-a măsurat nimeni, din ce am găsit, e cât durează. Pe 14 noiembrie 2026, în PubMed, „nap transition” sau „nap transitions” în titlu ori rezumat dau două lucrări: studiul din aplicație, care definește trecerea de la o săptămână la alta și dă deci o vârstă, nu o lungime, și un articol de ipoteze, fără date. O căutare mai largă (somn de zi, sugari sau copii mici, „transition” și „week” sau „duration”) dă trei lucrări, niciuna cu o durată în săptămâni. Nici ghidurile oficiale pe care le-am citit, din zece țări și de la OMS, nu dau o durată. Cifrele în săptămâni care circulă, inclusiv cea care a stat o vreme și pe site-ul nostru, n-au deci o sursă. Nu știm cât ține, iar asta nu înseamnă că e rapidă.

Mai circulă un sfat: să nu schimbi somnurile în „regresia de 8–10 luni” sau „de 18 luni”. Am căutat pe 14 noiembrie 2026 „sleep regression” și „sleep regressions”, împreună cu sugari, copii mici sau bebeluși. În titlurile și rezumatele din Europe PMC apar doar două lucrări, niciuna despre o regresie a somnului la sugari. PubMed nu poate căuta expresia exactă (nu e în indexul lui de fraze), așa că acolo căutarea nu spune nimic. În textul integral din Europe PMC, expresia apare în 24 de lucrări, mai ales despre cuvântul folosit de părinți (studii calitative, rețele sociale, sănătatea mintală a părinților); după titluri și rezumate, niciuna nu măsoară o regresie la 8–10 sau la 18 luni. Ce se schimbă de fapt la diferite vârste găsești în ghidul despre regresia somnului. Altceva e un copil care pierde lucruri pe care le știa deja, cum ar fi cuvinte sau mersul: asta nu ține de somn și îi spui medicului.

Ce spun ghidurile din fiecare țară

Tabelul pune alături zece surse, cele mai multe oficiale. La trecerea de la două somnuri la unul se contrazic puțin. La somnul de prânz, diferențele sunt mari: de la „unii renunță la 2 ani” până la norma românească, cu somn sau relaxare ziua până la 7–8 ani.

Pediatrii spanioli dau două vârste pentru renunțarea la somnul de prânz, pe pagini diferite, iar cei brazilieni privesc somnul de zi după 5 ani ca pe un semn de verificat, deși norma românească prevede somn sau relaxare la grădiniță până la 7–8 ani. Pentru Italia și Polonia n-am găsit o pagină oficială cu vârste sau cu treceri, iar site-ul oficial de sănătate al Ungariei nu l-am putut deschide. Detaliile pentru țara ta:

În România n-am găsit o pagină oficială pentru părinți despre câte somnuri face copilul pe vârste sau despre treceri (am căutat pe site-urile Ministerului Sănătății, ale Institutului Național de Sănătate Publică și ale direcțiilor de sănătate publică). Singurul document oficial e o normă pentru instituții: Ordinul ministrului sănătății nr. 1456/2020, cu normele de igienă pentru creșe, grădinițe și școli. Anexa 1 dă orele de „somn/relaxare în timpul zilei”: 4 până la 1 an, 3 la 1 și la 2 ani, 2 la 3 și la 4 ani, una și jumătate la 5 ani și una la 6 și la 7–8 ani. Tot ordinul permite, în grădinițele cu program prelungit fără dormitoare, paturi pliante „pentru somnul de după-amiază al copiilor”. De-aia grădinița are încă o oră de somn la 5–6 ani, când cei mai mulți copii din studii nu mai dorm ziua. Coloana se numește însă „somn/relaxare”: norma cere timp de odihnă, nu ca fiecare copil să adoarmă, așa că poți vorbi cu educatoarea despre o odihnă liniștită dacă al tău nu mai doarme. E o normă de igienă, nu un sfat pentru părinți, iar totalul de 16 ore pe zi pe care îl trece la 1–2 ani e peste banda de 11–14 ore a societăților de somn. Am citit forma în vigoare din septembrie 2021; modificările de după nu le-am putut verifica.

Când renunță copilul la somnul de prânz

Cea mai completă sinteză e o meta-analiză australiană din 2020, cu 11 studii pentru vârsta renunțării. Sub 2,5% dintre copii renunță la somnul de zi înainte de 2 ani, iar la 3 ani o treime au renunțat. Cele mai multe renunțări vin în anii de grădiniță: nu mai dormeau ziua 57% dintre copiii de 36–48 de luni, 80% dintre cei de 48–60 de luni și 94% dintre cei de peste 5 ani. Autorii notează că diferențele de măsurare între studii sunt mari, iar la 3 ani procentul celor care nu mai dorm ziua merge, de la un studiu la altul, de la 4,8% la 65%.

Diferențele nu sunt doar zgomot. Într-un sondaj online, completat de părinții a 2.590 de copii de 3–6 ani din 13 țări și regiuni, cei mai mulți copii din țările cu populație majoritar asiatică dormeau încă ziua, cu același somn total pe 24 de ore ca în celelalte țări. În SUA, la 8 ani dormeau ziua 39,1% dintre copiii de culoare și 4,9% dintre cei albi, cu un somn total pe săptămână aproape identic la fiecare vârstă. Contează și grădinița: în 113 săli din Australia, doar 31% dintre copii au dormit la ora de somn, iar unde somnul obligatoriu ținea peste o oră, adormeau de patru ori mai mulți decât unde ținea cel mult o jumătate de oră.

Semnele că nu mai are nevoie de somnul de prânz sunt cele din lista de mai sus, a societății germane de medicina somnului, de data asta la vârsta pentru care au fost scrise. Somnul nu se poate forța: copilul care nu mai doarme poate primi o pauză liniștită la aceeași oră, iar dacă seara adoarme greu, somnul de prânz se poate scurta.

Merită păstrat somnul de prânz cât mai mult? Datele nu spun asta pentru toți copiii. O sinteză din 2015 a 26 de studii, toate observaționale și cu dovezi de calitate scăzută după criteriile GRADE, a găsit că după 2 ani somnul de zi se asociază cu o adormire mai târzie și cu un somn de noapte mai scurt și mai slab; pentru comportament, sănătate și dezvoltare, dovezile sunt neclare. Studiul citat de obicei pentru memorie, pe 40 de preșcolari (recrutați la 36–67 de luni), a găsit că își aminteau mai bine un joc de memorie după un somn decât după veghe, dar doar cei care dormeau ziua în mod obișnuit, cel puțin 5 zile pe săptămână; la cei 10 care dormeau ziua mai rar de două ori pe săptămână, somnul n-a ajutat. Două studii mari pe vârsta renunțării merg în direcții opuse, cu efecte foarte mici. În Australia, la 1.117 copii, fiecare an în plus cu somn de zi a mers cu ceva mai puține probleme de comportament. În Canada, la 4.923 de copii, renunțarea înainte de 3 ani a mers cu un limbaj ceva mai bun și cu mai puțină anxietate. Ambele sunt observaționale și se bazează mult pe ce au raportat părinții. Pe scurt: la copiii care încă dorm ziua în mod obișnuit, un studiu mic a găsit un câștig de memorie, iar la cei care nu mai au nevoie de somnul de zi el merge mai degrabă cu o noapte mai scurtă. Nicio sursă citită nu cere nici să-l păstrezi forțat, nici să-l tai devreme.

Când nu e o trecere: semnele care nu pot aștepta

Un copil care doarme mai puțin ziua în săptămânile de trecere e de obicei doar în trecere. Câteva situații nu țin de program; aceleași reguli ca în ghidul pentru când bebelușul nu doarme:

• Greu de trezit sau moale, fără tonus, ori adoarme imediat la loc după ce l-ai trezit: sună la 112 sau mergi la urgențe. Nu e un semn de somn, e un semn de boală.
• Respiră greu (geme, i se trage burta sub coaste, respiră foarte repede) sau are buzele ori pielea vinete sau gri: sună la 112.
• Doarme brusc mult mai mult decât de obicei, în total pe zi și noapte, sau mănâncă vizibil mai puțin, dar se trezește când îl trezești: suni medicul în aceeași zi; ce verifici în loc de ore.
• Sforăie în majoritatea nopților sau respiră cu efort vizibil: spune-i medicului, chiar dacă nu te întreabă.

Regulile de somn sigur rămân aceleași și când somnul se mută în cărucior, în mașină sau la bunici, după recomandările pediatrilor americani din 2022: până la 1 an, la fiecare somn, pe spate, pe o suprafață plană și fermă, doar a lui, fără perne, pături moi sau jucării, și fără să-i fie prea cald. Tot până la 1 an, scaunul de mașină, căruciorul în poziție de șezut și marsupiul nu sunt locuri pentru somnurile obișnuite: dacă adoarme în ele, îl muți pe o suprafață plană cât poți de repede (din scaunul de mașină, imediat ce ați ajuns).

Cum te ajută Lulla

Trecerea se vede în zile, nu într-o lună din calendar. În Lulla notezi fiecare somn cu cronometrul, iar în Istoric, gratuit, vezi pe zile fiecare somn, cu ora la care a început și cât a durat. Așa observi zilele cu două somnuri și pe cele cu unul și dacă primul somn se mută, încet, spre prânz. Pe ecranul principal vezi cât a trecut de la ultimul somn și, la „Somnul de azi”, cât a dormit până acum.

Tot gratuit, după fiecare somn notat primești o notificare atunci când s-a scurs intervalul de veghe estimat. La vârsta asta e bine să știi cum funcționează. În primele 7 zile de la primul somn notat pe telefon, intervalul e fix pe vârstă: între 1 și 2 ani, 4 ore, indiferent dacă face unul sau două somnuri. După aceea, notificarea folosește media intervalelor de veghe din ultimele 14 zile, doar a celor între 30 de minute și 6 ore, fără cele mai lungi și cele mai scurte 10%; când are prea puține, revine la cele 4 ore. În săptămânile cu zile mixte, media amestecă zilele cu două somnuri, cu intervale mai scurte, și pe cele cu unul, cu intervale mai lungi, așa că notificarea poate veni undeva între ele și se potrivește abia după ce noul tipar umple cele 14 zile. Ia-o ca pe un memento, nu ca pe un verdict. Intervalele pe vârste sunt explicate în ghidul despre ferestrele de veghe.

Cu Premium, Statisticile îți arată totalul de somn pe zi pe 7 sau 30 de zile, ca să vezi dacă totalul pe zi a scăzut sau doar s-a mutat dinspre zi spre noapte. Istoricul și Statisticile nu compară numărul de somnuri cu vârsta; pentru asta ai paginile pe luni din lista de mai sus.

De reținut: articolul e informativ, nu un sfat medical, iar recomandările din el vin din ghidurile și studiile din lista de surse, fiecare cu limitele lui. Pentru orice îngrijorare legată de somnul copilului tău, medicul pediatru rămâne prima adresă: el îi cunoaște istoricul.